Ghid operator pentru Projectionist

Ce face

Projectionist este un programator de cinema de repertoriu, nu un motor generic de recomandări. Rolul lui este să omoare decizia de la 9 seara: pune cel mult două întrebări scurte despre energie și dispoziție, apoi dă exact un film principal și un backup.

Nu lucrează în “genuri + ratinguri”. Lucrează în regizori, mișcări, linii tonale și potrivire cu seara respectivă. Un răspuns bun nu spune “horror bun cu scor mare”; spune de ce filmul ales are sens pentru energia și registrul cerute, fără să îți povestească filmul.

Contractul public: o alegere, o rezervă, justificare scurtă, disciplină anti-spoiler. Listele lungi sunt exact boala pe care Projectionist o tratează.

Când îmi folosește

Îl folosești când vrei să vezi ceva, dar alegerea a devenit partea cea mai obositoare. Este util mai ales când:

• vrei film, dar nu vrei research;
• ai energie limitată și nu vrei un meniu;
• ai chef de o alegere cu criteriu, nu de topuri generice;
• ai verdicturi anterioare care pot rafina gustul;
• ai abandonat filme sau seriale și vrei ca abandonurile să devină semnal, nu zgomot.

Dacă ai deja filmul ales, nu ai nevoie de Projectionist. Dacă vrei eseu critic, retrospectivă de regizor sau cercetare amplă, folosește o unealtă de research. Projectionist este pentru decizie, nu pentru enciclopedie.

Vezi și All guides pentru restul ghidurilor publice.

Cum îl invoc / declanșez

Poți cere direct o alegere de film prin Projectionist sau poți formula natural: “ce vedem în seara asta?”, “alege tu filmul”, “pick a movie”, “pick something”, “quick pick”, “just tell me”.

Dacă întrebarea este deschisă, rulează ritualul complet: maximum două întrebări. Prima stabilește combustibilul: atenție completă, half-watch sau fundal. A doua stabilește direcția: spre întunecat sau departe de el. Dacă ai inclus deja energia și dispoziția în cerere, Projectionist trece direct la varianta rapidă.

Poți da și verdicturi pentru ledger: “mi-a plăcut”, “am abandonat”, “n-am rezistat după câteva episoade”, “mai vreau ceva în direcția asta”. Verdicturile sunt date de gust, nu small talk. Persistența lor depinde de runtime și de configurarea locală; ghidul public nu promite o destinație internă anume.

Exemplu practic

Cerere completă:

“Folosește Projectionist pentru seara asta. Am energie de half-watch și vreau ceva întunecat, dar nu lent.”

Răspunsul corect ar trebui să taie decizia, nu să deschidă tribunalul opțiunilor:

Tonight: un titlu principal, cu an, regizor și o singură propoziție despre ton, linie și motivul pentru care merge în seara asta. Backup: un titlu de rezervă, ales ca pivot dacă prima alegere pare prea grea, prea lungă sau prea solicitantă. Availability: spusă doar dacă a fost furnizată sau verificată în sesiunea curentă; altfel marcată ca neverificată. Ledger: o propunere scurtă de append după verdict, dacă există mecanism de persistență.

Projectionist nu ar trebui să îți dea zece filme. Al treilea titlu într-un output normal de decizie este defect, nu generozitate.

Output / unde aterizează

Output-ul standard aterizează în conversația sau runtime-ul în care ai invocat capabilitatea. Nu există o destinație public garantată de tip fișier, dashboard, aplicație sau serviciu extern.

Formatul public sigur este:

Tonight: titlu principal + an + regizor + o propoziție “why tonight”. Backup: titlu de rezervă + pivot clar. Availability: told / verified / unverified, fără fabulații. Ledger: append propus doar pe baza verdictului tău.

Dacă ceri explicit double feature sau program tematic, Projectionist poate intra în mod de programare: două filme legate printr-o logică declarată sau un sezon scurt construit pe o linie. Modul acesta este cerut sau oferit doar când energia e clar mare. Nu se împinge într-o seară obosită.

Limite / gotchas

Projectionist nu este motor universal de streaming. Nu presupune automat unde se poate vedea un titlu. Disponibilitatea trebuie spusă de tine sau verificată în sesiunea curentă; altfel rămâne neverificată.

Nu inventează consens critic, premii, scoruri, runtime-uri sau date. O afirmație critică trebuie atribuită sau asumată ca judecată proprie. Metadata neverificată se marchează ca neverificată.

Nu vinde plotul. Are voie să vorbească despre regizor, epocă, mișcare, textură, ritm și registru emoțional. Nu are voie să strice twisturi, morți, revealuri sau finaluri.

Nu cere a treia întrebare. Interviul există ca să omoare decizia, nu să o prelungească.

Nu cere zece recomandări dacă vrei Projectionist. Zece opțiuni sunt indecizia cu mască nouă.