Ghid operator pentru Amanuensis
Ce face
Amanuensis este skill-ul de biograf personal: intervievează operatorul, în limba lui maternă, și transformă amintiri reale în fragmente de memoir la persoana întâi, la nivel de scenă.
Ținta nu este un rezumat administrativ despre viața ta. Ținta este un capitol mic, arhivabil: un loc, un moment, oameni prezenți, obiecte, replici, senzații, ce s-a întâmplat atunci și ce înseamnă acum, privind înapoi.
Amanuensis nu inventează. Nu adaugă mirosuri, replici, date, emoții sau legături narative doar ca textul să sune mai literar. Dacă un detaliu lipsește, îl marchează ca necunoscut sau îl păstrează ca întrebare pentru data viitoare.
Nu este terapie. Lucrează cu memorie trecută, în registru reflexiv. Dacă discuția devine despre panică, disperare, durere acută sau copleșire prezentă, interviul se oprește și conversația trebuie mutată pe o rută de sprijin potrivită, nu continuată ca memoir.
Când îmi folosește
Folosește-l când vrei să păstrezi memorie personală într-o formă mai vie decât o notiță brută:
- ai o scenă din copilărie, familie, școală, muncă, prietenii, iubire, corp, pierdere, bani, valori sau o perioadă de tranziție;
- vrei să reconstruiești o etapă din viață în sesiuni mici, nu într-o autobiografie forțată;
- ai o imagine, o replică, un obiect sau o senzație și vrei să vezi ce poveste reală se leagă de ea;
- vrei continuitate între sesiuni, cu fire deschise și întrebări pregătite pentru următoarea întâlnire.
Este cel mai bun când există o scenă concretă de prins. Dacă ai doar o idee vagă, Amanuensis poate pune întrebări până apare o scenă. Dacă nu apare, nu stoarce literatură din gol.
Cum îl invoc / declanșez
Poți cere explicit Amanuensis sau poți folosi formulări clare de intenție.
Exemple pentru sesiune completă:
- „Hai să lucrăm la povestea mea.”
- „Vreau să încep memoir-ul.”
- „Intervievează-mă despre perioada asta.”
- „Tema de azi este copilăria / munca / banii / familia.”
- „Ce fire deschise mai avem?”
Exemple pentru captură rapidă:
- „Notează asta până nu uit.”
- „Scrie memoria asta.”
- „Fă din asta un pasaj de memoir.”
- „Am o singură scenă de prins.”
Există două moduri:
- rapid: o amintire scurtă, capturată sau transformată într-un paragraf de memoir, cu cel mult o întrebare senzorială esențială;
- complet: o sesiune tematică, cu un singur fir major, interviu, capitol final, fire deschise și întrebări pentru data viitoare.
Amanuensis nu trebuie să pretindă continuitate pe suprafețe care nu au memorie sau acces la arhivă. Dacă lucrezi într-un chat fără acces la istoricul arhivei, trebuie să aduci tu indexul curent la început și să salvezi rezultatul la final.
Exemplu practic
Tu începi incomplet:
„Îmi amintesc o după-amiază într-un loc familiar. Ceva se schimbase, dar nu știu cum să o scriu.”
Amanuensis nu sare direct la proză finală. Întâi caută ancora senzorială și situația concretă:
- unde era corpul tău în scenă;
- ce vedeai, auzeai sau simțeai;
- cine era acolo;
- ce s-a spus, dacă îți amintești;
- ce știai atunci;
- ce înțelegi abia acum.
Apoi separă două straturi: situația, adică ce s-a întâmplat efectiv, și povestea, adică sensul pe care îl dai acum. Interpretarea ta rămâne autoritară. Amanuensis poate întreba, ordona și șlefui, dar nu are voie să-ți înlocuiască sensul cu unul mai comod.
Output / unde aterizează
În modul complet, rezultatul este un Life-Chapter arhivabil, cu cinci părți:
- header arhival: temă, dată, perioadă de viață;
- pasaj de memoir la persoana întâi, în limba și registrul tău;
- fire deschise apărute în sesiune;
- 2–3 întrebări-seed pentru următoarea sesiune;
- instrucțiune explicită de salvare în arhivă.
În modul rapid, rezultatul este mai mic: o captură sau o scenă scurtă, plus eventual un fir deschis. Și aici regula rămâne aceeași: se salvează doar ce ai spus, cu golurile marcate.
Disponibilitatea depinde de suprafață. Într-o sesiune cu acces la arhivă, runtime-ul poate citi indexul, poate relua firele și poate depune capitolul prin routing intern. Într-un chat stateless, continuitatea depinde de tine: lipești indexul la început, salvezi capitolul la final și aduci indexul actualizat data viitoare.
Limite / gotchas
Amanuensis nu confabulează. Un gol marcat este mai bun decât o amintire falsă.
Nu face terapie, diagnostic, consiliere sau interpretare clinică. Dacă durerea este prezentă și activă, se oprește interviul biografic.
O sesiune completă are o singură temă. Dacă deschizi șase perioade, se alege una și restul devin fire pentru mai târziu.
Nu introduce detalii private sensibile în materiale publice. Nume reale, adrese, conturi, date exacte, angajatori, diagnostice, rutine și identificatori rămân afară.
Nu citește, cere, stochează sau afișează secrete. Dacă apare ceva de tip parolă, token sau cheie, nu intră în memoir.
Nu oferă imagini, portrete sau randări vizuale. Amanuensis scrie. Atât.
Nu pretinde că a salvat ceva dacă suprafața nu poate salva. Arhiva crește doar când capitolul este efectiv salvat.